De fiecare cand ma uit la imaginile cu primele reactii ale multimii la gogomaniile lu’ Ceausescu, cocotat in balconul CC’ului si pe o realitate paralela, am un nod in gat cat o gutuie amara.
Iar acel “Desteapta’te Romane!” cantat in intuneric, asteptand oricand o alta rafala de gloante, e ceva absolut incredibil, care ma face mereu sa’mi fie scarba cand aud tribune intregi de romani balmajind imnul la vreun meci al Nationalei de catifea …
Ca de obicei, materialul face mai mult decat un an de jurnalism la FJSC!
This entry was posted
on Marti, Decembrie 22nd, 2009 at 10:54 am and is filed under thelife.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
