Eram la Predeal intr-o tabara de ski. Nu era destula zapada asa ca o frecam mai mult prin cabana, jucand sah sau carti. “S’ar putea sa plecam mai devreme acasa daca nu e zapada”, imi zice taica’meu, da’ nu le spune inca nimic copiiilor. “Poate ninge”, zic eu. “Da’ poate tre sa plec la Timisoara. Bunicii ar putea avea probleme”, pluseaza el.
Nu stiam pe atunci ca si Laszlo avea probleme. Si ca tocmai el, un necunoscut, a pus umaru’ sa le rezolve pe ale bunicii, Edith Schmidt pe numele ei, care azi plange de doru’ meu la 7km de izvorul Dunarii. La cateva luni dupa Revolutie, deja era in Germania.
This entry was posted
on Joi, Decembrie 17th, 2009 at 12:13 am and is filed under thelife.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Loading ...