theRobi

Primii doi idoli ai uceniciei mele jurnalistice, Tolo si Lumi (Paul) au urcat la Piatra Arsa, locul de cantonament al baietilor lui Patzaichin din fiece iarna. Pe nea Ivan l-am prins si eu o data pe platoul Bucegilor si m-a vrajit decisiv cu vorba si sufletul (prima vraja oricum o aruncase peste Snagov, la primul interviu cu el). Acum e pictat in culorile pe care doar Lumi le are la-ndemina.

Tot cu nea Ivan in miezul editorialul de azi, Tolo face ce stie cel mai bine - arunca povesti paralele cu ginduri adinci si ascunse - si primeste drept comentarii o serie nesfirsita de reactii idioate. Cit de trist trebuie sa fie sa observi brutal ca un text teribil de mijto e citit de o armata de grobieni asezati geografic atit de neinspirat in aceeasi tara?!

E frumos, e nou si are potential. Si e si personal.

Later edit: Impins si de Orlando (multam adinc!) spre succes, observ la Andrei G ca primul meu proiect imobiliar e un semn clar de web 3.0. Iar s’a dovedit adevarata o traditie moderna in media din Romania: ProTV e marele trendsetter. 

Ne’am dat la Bansko pe nijte pirtii care se prezinta asa: sunt mai numeroasedecit pe intreaga vale a Prahovei, au mai multe teleferice decit in aceeasi zona, sunt megaintretinute, iti ofera abonament de zi la pret de 25 euro pe zi (faceti socoteala cu Poiana BV, va rog!) si sunt pigmentate din loc in loc cu niste cabane unde poti minca mai ieftin ca la Comarnic. Dar la asta ne asteptam, nu’i asa?

Revlionu’ l’am tras pe muzica a la Loredana de’a venit tot personalu hotelului si vecinii dimprejur sa vaza minunea de dansuri si de ritmuri si de solduri romanesti lascive. Dar si la asta ne asteptam, parca.

Surpriza a venit de pe drum unde a nins ca’n povestile nespuse ale eschimosilor si, ca atare, am facut fix 16 ore pe drum (la plecare bifasem putin sub 8 ore).

Am ajuns insa (multam’ pentru telefoanele grijulii) datorita priceperii amicului Septimiu Sarateanu care’a condus ca la raliurile finlandeze. Pe dinsul il puteti vedea intr’un stand’up mai jos, vorbind despre urmatoarele:

1. filtru de trafic la Byala, pe sensul catre Ruse. Fix dupa 3 benzinarii grupate. N’ai lanturi nu treci.

2. in benzinarii nu exista la vinzare nimic. Dar jmecherii de la pompe iti fac un semn gales si te duc la un cetatean saritor care are o duba plina cu lanturi. In loc de 30 leva (15 euro) platesti cel putin 50 euro (si pretul a sarit apoi).

3. nu stii sa le pui, ti le pune un domn de la pompa. Foarte ospitalier. Costul? 10 euro la o benzinarie, 5 euro la alta.

4. trecit de filtru si observi ca pe celalalt sens de mers nu e niciun filtru. niciodata. Ciudat, nu? Ca deh! drumul e la fel de periculos si spre si dinspre Ruse.

5. la Giurgiu, am ajuns dupa 00:30. La 3:00 era blocata Vama.

6. Imagfinile titrate cu “amator” sunt trase fix de mine, asa ca n’au gresit cu titraju’.

Da’ noua tot ne’a placut la bulgari. Si mai mergem, prin martie (cam asa ne’am gindit). Ca la Bansko se schiaza pin’ la final de aprilie..

Un an bun si voua ca se pare ca al nostru incepe bine! Conquiztadoru’ a trecut de A DOUA suta de mii de oameni / saptamina la fix o luna de la PRIMA!

Mergem in tara trandafirilor adormiti in dulce dulceata cu o speranta - sa nu fim pradati pe sosele intunecate- si cu o tinta clara: Bansko. O statiune care acu’ 10 ani era un satuc in care bulgarii cu ceafa groasa numarau sacii cu gogosari rosii si carnosi, dar care azi, sau maine cind ajungem noi, are 73 de km de pirtii, 1 gondola, 5 telescaune si o adunatura brutala de hoteluri infipte’n panta unui munte ce numara peste 2500 de metri.

Da! se schiaza noaptea si evident! ca e mult mai ieftin decit la noi, da’ nu asta conteaza.

An bun s’aveti si ramine pe 2008!