Draga Doamnadiriginta,
scriu aici la 5 luni de la ultimele vorbe publice si la 2 zile la ziua ta.
Dupa cum stii deja, te’am sunat mai devreme cu cateva zile bune si inca nu te’am sunat macar mai tarziu, sa’ti zic pe glas vorbe dragi, da’ io stiu ca in inima ta e loc de uitarile mele, caci altfel n’ai mai rade cu gura pana la urechi de dansele!
Vreau sa stii ca deseori, cand ma asez la o vorba prin orasul asta indepartat,
ma gandesc la tine, la dom’ Ariciu si la nea Varu’,
si la cum m’as transforma intr’o masina de ras si voie buna de’ati fi si voi 5 - cu Vara si Varu cel mic - la o discutie despre
a. impozitele pe “pregatirile” profesorilor
b. jazzul de rigoare sau muzica a la grohaieli simfonice
c. sfaturile lu’ matale despre viata amestecate cu mijtourile la adresa tuturor exemplarelor si exemplelor de ne inconjoara
d. Campina si campineni
e. o meserie care lasa ceva in urma
f. vacante muzicale pe care inca nu le’am apucat impreuna
g. fotbal a la Liverpool (Ariciule, mergem si noi ca n’am bifat nimic in 2010?)
h. etc
Si as mai vrea sa stii ca ma bucur nespus ca printr’un telefon dat in 2004, mi’ai adus atati oameni buni in viata,
si atatea de facut impreuna cu ei, la munca,
cu unii dintre ei impartind viata de praghez.
Si as vrea ca toata bucuria si veselia pe care le imprastii in jur sa se adune inzecit in viata ta,
anul asta si in toti anii ce stau sa vina!
Hai Campina!
doR
Loading ...
Induiosiator, doar goga mai scria asa de profund…
De ce m-aţi dus de lângă voi?
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior de plug,
Să fi rămas la coasă…
…………………………………………..
M-aş fi-nsurat când isprăveam
Cu slujba la-mpăratul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toţi…
Cum m-ar cinsti azi satul…
…………………………………………..
Luceafărul, Budapesta, 1 decembrie 1902
Din volumul „Poezii”, 1905